Eliza Leonida Zamfirescu și-a dorit să facă facultatea în România însă a fost respinsă pentru că era femeie. Ca atare, a mers în Germania pentru a își îndeplini visul și a studiat la Academia Regală Tehnică din Berlin, la care s-a înscris după ce a fost refuzată de actuala Politehnică București, pe atunci Școala de Poduri și Șosele.

Eliza s-a născut într-o familie de 11 frați. Atât părinții ei cât și frații au fost recunoscuți ca făcând parte dintre intelectuali.

Înainte de a merge la Berlin a încercat să se înscrie la mai multe facultăți tehnice din țară dar de fiecare dată a fost respinsă pe motivul că e femei. Nici la Berlin nu a fost admisă. Decanul a încercat să o convingă de mai multe ori că rolul femeii e la cratiță. În cele din urmă a admis-o, iar românca a devenit prima femeie care a studiat ingineria aici.

Toți colegii ei erau bărbați și toți aveau prejudecăți legate de rolul ei. Acest lucru a motivat-o și în 1912 a primit diploma de inginer. Acest lucru reprezenta ceva inedit și Eliza a apărut în toate ziarele importante ale vremii, lucru care i-a adus o oarecare celebritate și indirect au venit și numeroase oferte de angajare.

În ciuda numeroaselor oferte de angajare din străinătate a ales să se întoarcă în România pentru a lucra la Institutul Geologic Român din București până a venit Primul Război Mondial și a ales să devină voluntar al Crucii Roșii.

În timpul războiului l-a cunoscut pe soțul ei, fratele scriitorului Duliu Zamfirescu, și s-au căsătorit în 1918. Cei doi au două fete. Eliza a decedat pe 25 noiembrie 1973, pe când avea 85 de ani.

În momentul de față Eliza Leonida Zamfirescu este considerată unanim prima femeie inginer din lume.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here